through smile and tears and best and worst,
behind the sunset or in the rain,
you held my hand to soothe my pain,
in the deep night, you chased away the frost.

take my hand and let me guide you
where the night is dreamy and the moon is blue.
there, under the old willow tree,
a black butterfly is waiting for thee.
beneath the branches wedded to the sky
you`ll kiss dark soul and learn to fly.
the stars will fall to burn the earth
and we shall taste another birth.
so leave behind all other things,
just close your eyes and spread your wings.

cand in al tau pahar,
aproape gol si prafuit,
agiti amorul ca pe-un zar,
amorul luat fara de merit.
deschide-ti ochii larg:
nu o sa-ti intre jar.
caci ai stiut sa stingi amar
tot focul de sub cerul mare;
ucisa dragostea-i, cu tot cu soare..
iar sufletul l-ai daramat ca pe-un catarg
in vantul crud si rece, in amurg.

dar du-te! dormi in pace, draga mea!
eu inca mai pastrez, sub frunze de artar,
iubirea mare ca o luna plina, grea,
iubire ce ti`am dat-o-n dar
….candva…..

nici ploi, nici curcubee, nici lumini
nu-ncap doar intr-o sarutare
cand viata toata nu-i culoare
daca nu`si face loc intre doua maini,
surprinse in imbratisare.

Prin noaptea neagra
doar pisica
Imi toarce gandurile rar,
Prin blana-i deasa si funebra
Se pierde orice sens de clar.

In trupul impartit in doua
Si-apoi in alte jumatati
Nu mai e loc de luna noua,
Sunt rafturile pline toate
De vechi fotografii si carti.

this morning i woke up a century older, sader and lonelier… and it felt as if i was one lifetime emptier than ever.
all the feelings turned into sand…. they don`t fit words anymore… how am i supposed to write like this??

viscoleste-mi in sufletul tarziu
zapezile prea albe si nervoase,
cazute-n noptile geroase
cu luna galbena-mpaiata.
intreaba cum de-s inca viu
cand trupul tau de miere si cenusa
nu-mi trece, iubito, dincoace de usa.
intreaba-te cum de vorbesti cu mine,
caci eu sunt mort,
de cand dorul de ochii de cafea
mi se prelinge-n vene,
ca ploaia rece-n cort.
si frunzele-asternute rosii-n toamna
sunt toate adormite sub zapada.
si-afara crivatul ma cheama
catre tacerea pamantie, grea
caci nu-i silaba care sa se-auda
daca nu e nascuta-n vocea ta.

Cand cuvintele cad si se sparg in doua de marginea ascutita a neputintei de mai mult…. Cand sangereaza aceleasi taceri acute si de`o parte si de alta… cand sub praful adunat pe poze inca lumineaza zambete, aceleasi din visele de dimineata… cui sa`i dai toate lacrimile sa ti le pastreze pana o sa le poti arunca de pe obrajii fierbinti in vant?
Cine sa`ti stranga dimineata pe roua toata durerea din somn ca sa poti sa deschizi ochii limpezi la trezire?
Cui sa`i spui ca nu te mai doare sa stii ca nu te mai poti intoarce pentru ca ti`ai scrijelit singur in trup interdictia de a suferi?
Sinucigasii nu au dreptul sa mai planga dupa ce si`au dat sufletul hrana himerelor, lasand mana iubitei sa cada pe langa trupul amortit, intr`o noapte rece, undeva unde se aud trenuri plecand.

alternate title – “la dublu”
coautor – best friend Damned Ghost http://forlorncaress.blogspot.com/

E intunericul din vale
Care strabate orice cale,
E o lumina de-o culoare;
De un albastru oarecare, jucaus
Precum e firea unui pescarus.

Si pescarusul, cu aripile-ntinse-n zare,
Strabate marile ce plang de dor.
Pe valurile reci, frematatoare,
Spre trupu`ti cald de somn cobor.

Si-ti simt atingerea fierbinte
Pe pieptul meu pustiu;
Mi-e dor de zambetul ironic
Si visul tau canonic,
De-un curcubeu la rasarit
Si ochii tai la asfintit…

De ploaia rece-n miez de noapte,
De bulevardul gri al garii,
Maturat de soapte sparte,
De ochii de cafea din noptile pustii.

De haosul la care nu luam parte,
De geamatul launtric, a frunzelor de-agava;
Si spinii de la nord de Luna
Care te-mping spre o furtuna,
De insomniile barfitoare
A vant de moarte, clevetitoare…

privirea confuza de somnul nestatornic de peste noapte fixeaza patul nefacut. patul care a uitat forma trupului tau, dar care pastreaza inca o vaga umbra a somnului tau. o vaga umbra a viselor agitate. umbra care mi se strecoara in corp in fiecare noapte, care-mi cutreiera visele lipsite de sens, dar pline de dor.
camera inca nu a avut timp sa se satureze de parfumul tau si totusi il simt la fiecare miscare, ca si cand s-ar undui afara din peretii albi de creta.
ferestrele sunt pictate de privirile tale de cafea, pijamalele pastreaza caldura palmelor tale. in fiecare noapte adorm pe partea dreapta, asteptand sa se materializeze respiratia ta usoara pe locul gol din fata ochilor mei. dar pe marginea patului doarme doar pisica, torcand firav si oftand obosita din cand in cand.
she feels the emptiness too…
whatever tomorrow brings, i`ll be there…. with open arms and open eyes… along with that shadow of yours….