to cross the line

e greu. faci un pas dincolo de linia aceea parca de aer, trasata mereu in fatza ta de cand te stii. simti cum se scrijelesc contururile fiintei, spre tine, langa tine, in tine. asta era! conturul…. si brusc, oamenii de langa tine nu mai sunt nicaieri, nu te mai stiu si nu ii mai stii ca atunci cand erai cu ei, in spatele liniei. in palme ti se cicatrizeaza imbratisari, pe chip iti imbatranesc rasetele si dragostea. din ochi, visele se scurg apoase. si uite cum se duce sufletul suspin cu suspin, oftat dupa oftat. si da! poti pasi inapoi in spatele liniei, totul sa revina la cum era inainte; dar dincolo de ea e unde simti ca trebuie sa fii. si dincolo de ea, daca privesti inapoi, nu vezi nimic: doar frig si ceatza deasa. si priviri unde indiferenta creste tot mai mult din iubiri de alta data si gesturi tot mai seci, din care in alte vremuri isi luau zborul imbratisari. e greu sa treci linia….