trei dimineata. briza aduce ecourile inabusite ale unei fericiri false, coapta in aburii alcoolului ridicandu-se din tavernele portului. strazile dorm.
marea e tacuta si calda ca o femeie indragostita. si toate soaptele sunt pentru luna mare si galbena. dar aceasta e rece si clipeste perfid a jocuri copilaresti, alunecand spre orizonturi straine. in fiecare noapte cu luna plina, marea e sedusa de imbratisarea rotunda si vicleana si apoi lasata sa se contopeasca doar cu cerul de smoala uscata.
astrul palid miroase a pepene galben si a racoare. marea nu miroase decat a alge. si a dragoste statornica si infinita… si a vise sarate, cu pantec rotund, crescute in adancurile tacute, dar risipite in spuma valurilor, spre a-i impartasi nisipului tradarea. insa asta-seara, nisipul umed si racoros doarme in imparatia lui hades. intunericul s-a faramitat aspru si inghetat deasupra lui, intr-o aparent nevinovata si jucausa ploaie de vara.
marea a ramas singura….
dar cui ii pasa? luna zboara cu aripi de pescarus spre alte imbratisari fugare si la fel de viclene. briza aduce ecouri.
Cand calimara mi se varsa-n suflet,
Cerneala picura tacut in vene,
Umpland un plan concret
Cu umbre si caverne.
Infernul se deschide rece si avid
Sa soarba in nestire din taciune.
In sufletul rar si translucid
Emotia de peruzea apune.
arunca-ma si lasa-ma sa uit de noi
in iadul negru, cu flacari inghetate.
cand tu visai tarziu, cu aripi moi,
eu culegeam iubirea din vise-ndepartate.
striveste-ma-n durerea ca de smoala
dar nu-ti intoarce ochii catre alte zari;
m-as pierde in tacerea mult prea goala,
in curcubee moarte, fara de culori.
Fii-mi Demiurg pentru o clipa doar,
Saruta-mi tampla alba apasat
Sa ma trezesti din visul rasfirat;
Si soarbe-mi dorul greu, amar,
Prinde-ma-n zborul intunecat.

there, under the grey sun dreaming on,
where memories fade and then return,
lips have lost their soft caress
among the whispers of the sadness.
no dripping drops of warm sunlight,
no playful rainbows hug the sky.
all souls, now numb, are sleeping tight;