Privirea-ti dogoreste a astru-ntunecat,
In ratacire oarba prin ceruri de cobalt,
Arzand de unul singur, cu visu-ngemanat.
Alunecam fatal unul spre celalalt.
Si cerul de august ploua cu stele fierbinti
In ochii pustii, pe umerii obositi.
In jarul din sufletul tomnatic, ce arde mocnit
Se simte dogoare de astru, ce viata a rascolit.
![]()