hyperion

Privirea-ti dogoreste a astru-ntunecat,

In ratacire oarba prin ceruri de cobalt,

Arzand de unul singur, cu visu-ngemanat.

Alunecam fatal unul spre celalalt.

Si cerul de august ploua cu stele fierbinti

In ochii pustii, pe umerii obositi.

In jarul din sufletul tomnatic, ce arde mocnit

Se simte dogoare de astru, ce viata a rascolit.