la vest de unde apune iubirea

aseaza-ti fiinta de cenusa peste pustiul sufletului meu,
sa nu privesti in urma, caci drumu-ti va parea din ce in ce mai greu.
deschide-mi aripile larg, sa-mi invelesti tristetea de carbune;
de vei inchide ochii, sub pleoape vei vedea cum soarele apune.

prinde in palme ultima raza de lumina,
gaseste-ti drumul in tacerea de oglinda.
cand mana-ti cade pe hartie, obosita,
si negrul de cerneala se revarsa peste vise,
inseamna c-ai gasit iubirile ascunse.

time is merciless….

Concret decor peste emotia abstracta,

Petalele se scutura in trupurile doua,

In mine e tarziu si fara mila-mi ploua

In sufletul de abur, in tremurare calda.

Dansez fara de sine

In umbra unui maine,

Cand trupul tau imi soarbe

Din ochi soaptele albe.

And…So it is….

Unii isi masoara iubirea in zile…. luni… ani. Altii in realizari comune. Unii in mod sigur in bani si in cadouri scumpe, care isi pierd valoarea formal-emotionala in clipa in care relatia se sfarseste. Unii urasc, altii mint. Majoritatea prefera sa uite. Unii isi ineaca tristetea si dezamagirea in lacrimi eterne, condamnandu-se singuri la un infern fictiv.
Dar printre ei se plimba usor restul… visatorii… cu ochii larg deschisi, in a caror privire se reflecta mereu cerul limpede al primaverii. Ei nu-si contabilizeaza iubirile. Ei si le traiesc. Traiesc mereu apusurile si soaptele, isi inalta dragostea in versuri si in poezie. Se oglindesc in acelasi lac, se plimba pe aleile aceluiasi parc, purtand in suflet aceeasi iubire. O canta la chitara, chiar daca numai in gand. O regasesc intr-un fragment de muzica clasica, in noptile cu licurici sau in aerul curat de dupa o furtuna de vara. O savureaza intr-o dimineata racoroasa, inainte de rasaritul soarelui, in bratele cuiva drag. O cauta pe cerul de august, la fiecare stea cazatoare. Si ce daca sunt doar amintiri? Sunt ale lor. Iubesc cu aceeasi pasiune, fara sa-si arunce trecutul la gunoi, fara sa-si recicleze sentimentele. Tresar in umbra unui parfum si zambesc ascultand povestile varatice, oglindite in cafeaua rece, impartita altadata la doi. In fumul unei tigari din miez de noapte ghicesc umbra a doua trupuri impartind o singura iubire.
Ei nu stiu ce e ura si nici uitarea. Le ridica altare iubirilor, dar nu le darama la final si nu le lasa in ruina. Le pastreaza pentru ca in ele se regasesc uneori.

Voi in ce va masurati iubirea? In lacrimi sau in fluturi?

edit: raducu crede ca iubirea se masoara : in momente petrecute imbratisati.. si in jur zboara spiridusi, nu fluturi…. spiridusi-licurici…. 🙂

insomnii

In miezul noptii negru, tacerea se rasfira,

Palma arsa de dor tresare greu a lira,

Ecoul se intinde in spatiul vast spre luna;

Dar soaptele`ti intarzie si noaptea se razbuna.

Intunericul sangera`n fiecare zori, cu dragoste ucis,

De cand tu, astru, trimis`ai trupu`mi frematand inspre abis,

Cu buzele fierbinti sorbindu`mi focul de sub pielea calda.

Ma pierd si ratacesc fara de zei in lumea oarba.

when love….

O seara de mai scuturandu-mi flori pe ochi

Si noaptea de august arzand in dimineata plina,

In sufletu-mi – copil: o mare, cu scoici vechi,

Sub pleoape si pe buze doar valuri de lumina.

septembrie

Imi musca vantul din coapsa fierbinte

Pe care-odata alerga  mana ta,

De frig, imi crapa pe buze cuvinte,

In suflet imi arde prea dulce otrava.

Si fiinta de foc ce n-o pot avea

Imi cade-n delir peste gene

Si-aduce in mine, cu tot cu septembre,

Zboru-mpietrit  si tacere.

“In ochii tai coboara Luna,
In ochii mei se face frig,
Frunzare ning si creste noaptea
In numele pe care-l strig.”