departe de…

Uscata vara in sufletul de-o schioapa.
Camp steril de inspiratie 3D. Scriitorul, cu dibacia chirurgului, isi trage manusile sterile peste mainile fierbinti de ne-scris si despica suprarealist hartia alba al penitei imbibate cu cerneala albastruie. Cerneala mirosind a spital vechi. Taieturi precise si rigide, conturate clar in culoare, menite sa vindece coala alba de paloarea cronica a tacerii si de lipsa acuta de cuvant.
Uscaciunea verii, imprimata in cerul gurii ca un tapet ieftin de hartie reciclata. Maini incatusate in latexul pudrat al manusilor chirurgicale. Penita tremura nesigura, stiloul aluneca haotic printre degetele de cauciuc.
Arida si stearpa vara, cu briza incinsa si seaca, aducand miasme de moarte. Hartia primeste pasiva seva chimica a literelor. Cuvinte se nasc, dar sensurile si emotiile sunt plecate in alte parti, unde briza umeda si sarata miroase a mare si a nisip si a saruturi.

hyperion

Privirea-ti dogorind a astru-ntunecat,

In ratacire oarba prin ceruri de cobalt,

Arzand in noapte singur, cu visu-ngemanat.

Alunecam fatal unul spre celalalt.

Si cerul de august ploua cu stele fierbinti

In ochii pustii, pe umerii obositi.

In jarul din sufletul tomnatic, ce arde mocnit

Se simte dogoare de astru, ce trupu- a rascolit.