little poem

It`s getting dark in this little heart of mine.

The sun is drowning in a glass of wine.

The stars are little sparks of light.

It`s getting dark; just hold me tight.

hyperion

Privirea-ti dogorind a astru-ntunecat,

In ratacire oarba prin ceruri de cobalt,

Arzand in noapte singur, cu visu-ngemanat.

Alunecam fatal unul spre celalalt.

Si cerul de august ploua cu stele fierbinti

In ochii pustii, pe umerii obositi.

In jarul din sufletul tomnatic, ce arde mocnit

Se simte dogoare de astru, ce trupu- a rascolit.

memento

in departarile de-argint
doar pasarile albe mint,
bieti pescarusi,de timp ucisi,
fantome stravezii pe ceru-nalt,
scurgandu-se in ochi piezis.
tot urca, urca, si-apoi cad,
prin aeru-mbacsit si cald:
sperante mari cu aripi moi
calatorind spre ziua de apoi.

those were the days…

through smile and tears and best and worst,
behind the sunset or in the rain,
you held my hand to soothe my pain,
in the deep night, you chased away the frost.

beyond

take my hand and let me guide you
where the night is dreamy and the moon is blue.
there, under the old willow tree,
a black butterfly is waiting for thee.
beneath the branches wedded to the sky
you`ll kiss dark soul and learn to fly.
the stars will fall to burn the earth
and we shall taste another birth.
so leave behind all other things,
just close your eyes and spread your wings.

polemica

nici ploi, nici curcubee, nici lumini
nu-ncap doar intr-o sarutare
cand viata toata nu-i culoare
daca nu-si face loc in doua maini,
surprinse in imbratisare.

innoptare

Prin noaptea neagra
doar pisica
Imi toarce gandurile rar,
Prin blana-i deasa si funebra
Se pierde orice sens de clar.

In trupul impartit in doua
Si-apoi in alte jumatati
Nu mai e loc de luna noua,
Sunt rafturile pline toate
De vechi fotografii si carti.

poem in doi

alternate title – “la dublu”
coautor – good friend Damned Ghost http://forlorncaress.blogspot.com/

E intunericul din vale
Care strabate orice cale,
E o lumina de-o culoare;
De un albastru oarecare, jucaus
Precum e firea unui pescarus.

Si pescarusul, cu aripile-ntinse-n zare,
Strabate marile ce plang de dor.
Pe valurile reci, frematatoare,
Spre trupu-ti cald de somn cobor.

Si-ti simt atingerea fierbinte
Pe pieptul meu pustiu;
Mi-e dor de zambetul ironic
Si visul tau canonic,
De-un curcubeu la rasarit
Si ochii tai la asfintit…

De ploaia rece-n miez de noapte,
De bulevardul gri al garii,

Impresurat de soapte sparte,
De ochii de cafea din noptile pustii.

De haosul la care nu luam parte,
De geamatul launtric, a frunzelor de-agava;
Si spinii de la nord de Luna
Care te-mping spre o furtuna,
De insomniile barfitoare
A vant de moarte, clevetitoare…

de toamna..

Era funebru-n plina toamna,
Mi-erau ochii arzand larg deschisi,
Cand vantul negru, intinzand o gheara,
Mi-nfipse-n pleoape scrum incins.

Cenusa fada picura otravitoare-n iris,
scurgandu-se uscat pana in mine,
iar ochii-mi devenira de un gri inchis,
gonind in intuneric tot sufletul de maine.

buna dimineata

in noaptea neagra nedormita
mi`au crescut cearcane grele
din ne-norocirea de a exista
in spatele pleoapei doar durere.

am aflat in dimineata gri si murdara
ca vopselele subtiri de pe chip
se imprima si se scurg in suflet
daca nu ai grija sa le speli la timp.

asa ca, fiind luni, mi`am sters lacrimile,
am respirat adanc aerul greu al toamnei tarzii
si am decis ca e timpul sa nu mai fur secunde de la altii.
asadar, mi-am fixat ceasul si am imbratisat rece minutele.

buna dimineata, draga! cafea?